Surpriza! Încrederea în sine nu este o resursă de sine stătătoare. Adica nu poți avea sau nu încredere în sine. Nu există oameni cu încredere în sine și oameni fără.
Există, în schimb, oameni cu mai multă încredere și alții cu mai puțină. Dar oameni fără încredere deloc…nu găsim!
Ce este diferit la oamenii cu mai multă încredere? Nimic mai simplu! Știu să facă mai multe lucruri și au încredere că le pot face. Au un grad de autonomie mai mare! De ce spun ca nu am încredere în mine sa vorbesc în public, dar conduc, scriu proiecte, cresc copii si tot așa.
Care este diferența? Pe unele le-am experimentat si tot făcându-le nu mai reprezintă provocări pentru mine. Tot ce e nou mă sperie si mă autoetichetez ca fiind o persoana fără încredere în sine.
Practic, diferența vine din experiența de a face.
In incercarea noastra de a fi parinti perfecti, de obicei, ii supraprotejam pe cei mici, facem lucruri in locul lor, iar ei nu ajung sa aiba un nivel de autonomie corespunzator varstei lor. Reversul medaliei vine in adolescenta, exact cand tinerii nostri nu au nevoie de critici, certuri si etichetari. Doar ca noi, cei care ne-am dorit parinti foarte buni in copilaria lor mica, cateodata mai si obosim si cum ei nu stiu sa faca mai nimic, pentru ca noi nu i-am incurajat, ajungem sa le aruncam deseori vorbe de genul: “ esti mare si nu stii sa faci nimic, esti lenes, esti obraznic, etc”
De ce zic ca acest tip de comportament vine fix cand ei cel mai putin nevoie de asa ceva? Bine, nu au nevoie deloc, de altfel, dar, totusi, adolescenta este o perioada foarte sensibila pentru ca atunci copiii incep sa se raporteze si la parerile celor din jur mult mai mult. Tot in adolescenta incep schimbarile corporale, cand parul se ingrasa excesiv, mirosul de transpiratie isi face si el simtita prezenta, ca sa nu mai vorbim de fata iritata sau chiar acneica.
Este perioada in care copiii remarca ca se intampla ceva cu ei, inteleg ca e firesc si natural, dar nu se adapteaza chiar asa usor la toate aceste transformari atat de evidente, si chiar deranjante, unele dintre ele.
Acum sa ne inchipuim un adolescent care aude acasa, de la parinti, cum nu face el mai nimic bine si este etichetat in diverse feluri, apoi merge la scoala si primeste remarci cu privire la felul in care arata. Cat ii va fi lui de usor sa creada acele remarci? Foarte usor? Cat de usor ii va fi sa cada in depresie? Foarte usor? Cat ii va de usor sa ceara sfatul parintilor sau chiar ajutorul lor sau al specialistilor? Foarte greu! Cel mai probabil va crede ca i se va spune ca a facut el ceva gresit de a ajuns in felul respectiv, pentru ca asta este ce aude zilnic.
Cea mai mare grija pe care ar fi bine sa o avem este sa le oferim libertatea copiilor de a fi autonomi cand sunt mici, pentru a nu ajunge in astfel de situatii, iar daca am cazut in capcana, macar sa fim de acum inainte atenti la felul in care trimitem mesaje.
Pe de alta parte, alte mesaje toxice, pe care le transmitem copiilor vin si ele sau ne scapa tocmai din modul in care și noi am fost crescuți:
- să păstrăm lucrurile frumoase pentru diverse ocazii, spre exemplu. Dam impresia copiilor ca este important sa arati bine in fata lumii, ca asta este ceea ce conteaza, mai mult decat sa fii tu bine cu tine insuti.
- să avem grijă cum arătăm, să ne păstrăm frumusețea, să nu ieșim ca zuza nebuna din casă, că râde lumea. Ați spune și ce e rău în asta? Eu așa sunt! Îmi place să fiu mereu aranjată, și dacă ies până la colțul străzii! Eu nu am nimic împotrivă dacă felul tău ca om este așa, dar vreau să fiu sigură că atunci când din urgență ești altfel…nu te simți rău. Ești conform cu propria trăire sau ești conform cu ce crede lumea?
- să vorbim, să ne comportăm în anume fel pentru a nu ne face de râs. Ba mai mult, ajungem să facem toate aceste lucruri doar din dorința de a arăta că suntem diferiți sau că suntem bine.
Traim intr-o societate unde aspectul fizic conteaza parca mai mult ca oricand, iar gradul de marginalizare pe astfel de considerente este si el crescut.
Eu cred ca solutia este sa cautam resurse prin care sa ne pastram sanatatea, pielea curata, mirosul la standarde respirabile, dar si sa constientizam cat este despre noi si cat este despre ceilalti. Un prim pas ar fi sa luam la întrebări aceste convingeri ( trebuie sa fiu frumos, trebuie sa fiu perfect, trebuie sa fiu ca ceilalti):
Cine a spus că doar o anumită tipologie fizică e bună? Cine a spus că eu nu pot trăi așa cum sunt? Cine spune care este standardul de frumusete?
Cine a spus că doar acolo mă pot îmbrăca așa? Cine a spus că doar anumite haine contează? Cine? Mama? Vecina? Colega? Prietena? Societatea? Cine sunt ele? Ce autoritate au?
Eu am învățat să am grijă la mesajele pe care le trimit copiilor mei, atât direct, cu toată bunăvoința de altfel, dar și indirect, prin comportamentul meu. Ei mă vedeau că eu mă conformez situațiilor, chiar dacă nu mereu îmi plăcea. Și ați zice: ce e rău în asta? Se cheamă adaptare…Eu cred că adaptare la o societate bolnavă nu e întotdeauna un semn de sănătate…Nu cred că dacă te potrivești undeva aparent, este și locul tău neapărat.
Acum revenind la ingrijirea pielii, de curand, am dat peste o situatie extrem de neplacuta, pielea iritata de la masca. Ei bine, in acest caz am discutat despre convingeri dar am trecut si la masuri ce tin de sanatatea pielii. Am testat gelul seboreglator regenerant , Tinero®, destinat îngrijirii pielii cu tendințe acneice. Gelul Tinero® este un produs românesc, are un preț accesibil și se găsește în farmacii sau online, pe site-urile farmaciilor. Este recomandat de medicii dermatologi și are acțiune hidratantă.
M-am bucurat sa vad ca Tinero este mai mult decat un produs de ingrijire a pielii, este o declaratie a normalitatii de a avea libertatea sa fii cine esti, sa stii cine esti, sa iei decizii asumate, sa intelegi importanta igienei si a sanatatii, nu doar de a te conforma celorlalti.
Chiar va recomand sa intrati pe platforma Tineroland, sa cititi mesajele transmise si felul in care toate aceste situatii prezente in viata adolescentilor sunt abordate.
Revenind la filosofia de viață a fetei mele, concluzia pe care eu am tras-o a fost următoarea:
Indiferent de haina pe care o porți, de kilogramele pe care le duci, de pielea perfectă sau imperfectă, de trăsăturile specifice chipului tău, EȘTI OM, cu emoții, cu bucurii și tristeți, cu dorințe și vise, cu războaie și victorii…TRĂIEȘTI!!! Iar oamenii ar fi bine să te respecte pentru asta și nimic mai mult!
Sursa: www.gabrielamaalouf.ro
